Nu acum.

El : Vreau sa te intorci la mine. Sa o luam de la capat.
Ea : Nu, nu ma intorc. Intelegi? Nu ma intorc.

Il iubesc. Dar cum, cum sa inventez pentru mine cuvantul intoarcere? Cum sa cred in intoarceri din drum , cum sa imi uit plecarile ? Il jignesc , il gonesc. Plang , vreau sa plece. Si el nu mai pleaca odata. Cum sa plece el din inima mea cand locul lui e aici , in mine ?!

Si daca m-as intoarce? ;-/ Imaginatia imi zboara spre un viitor pe care numai el ar putea sa il faca perfect. Stiu ca perfectiunea vine din iubire.
Ii scriu. Da , m-am hotarat. Si ii spun : Am sa ma intorc. Am sa ma intorc la tine. Intr-o zi am sa ma intorc , asteapta doar sa mai cresc un pic. Si am sa ma intorc, iubitule.

Imi simt inima mai usoara. Noptile imi vor fi mai limpezi de acum. Si zilele nu ma vor mai strange atat. Candva .. candva , da , iubitule , candva ma voi intoarce. Ma voi intoarce la tine.

 Insa nu prea curand.