„De unde culege Dracul surcele, eu am tăiat lemne.” - Ion Creangă

Nu uit de unde vin și cine sunt.
Oricât de egoist ar suna.
Stima de sine e importantă.
Până la urmă, și Biblia ne învață să ne iubim.

“Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Amin!

Fii femeie originală.

Fii femeia care pășește încrezătoare pe stradă, cu privirea aia care striga “limita voastră e cerul? a mea e dincolo de el!” și zâmbind irezistibil, ca și cum a avut cea mai minunată zi, chiar daca ai în picioare tocuri de 15cm și te dor îngrozitor.

Fii femeia care merge demnă, cu capul sus și umerii trași în spate, chiar dacă merge prin ploaie, fără umbrelă și cu bagaj.

Fii femeia care zâmbește când își vede fostul, la care încă ține, de mână cu alta și spune “bună” chiar dacă nu i se răspunde. Niciodată să nu te înjosești în fața unui bărbat! Una e să-ți calci pe orgoliu pentru persoana iubită și alta e să te calce el în picioare pentru orgoliu. Oricât de mult l-ai iubi, nu te înjosi pentru cineva care nu merită, căci cei care merită nu te vor lăsa s-o faci.

Fii femeia care înseninează ziua cuiva cu un singur zâmbet și cea al cărui parfum e plăcut, nu deranjant. Fii cea căreia nu îi e rușine să iasă pe stradă în trening și nemachiată și cea care apare în fața lui și în haine de casă și părul prins în coc. Fii cea lângă care fiecare bărbat visează să fie, dar totuși un singur norocos o ține de mână mândru că dintre atâția ea l-a ales pe el.

Fii femeia care arată că îi pasă atât de subtil, încât să nu se dea de gol că îi pasă prea mult. Fii femeia care iartă cât se poate, cea care nu e stresantă, cea care încearcă orice până reușește.

Fii femeia care e perfectă în imperfecțiunea ei și stai lângă bărbatul care te iubește tocmai pentru că nu ești perfectă, ci originală.

Are bărbatul minte când te minte?

Evident că n-are. Cel puțin, nu una care să îl ajute să scoată bazaconia la capăt și să scape basma curată. Spre deosebire de femei, care sunt mai șirete din fire și mai puțin citibile, bărbații nu acordă importanță modului în care este născocită minciuna. Și la ce inepție este, o mai și uită - vorba aia "minciuna are picioare scurte" .

Și n-are nici demnitate, nemernicul! Demnitatea asta a pierdut-o la prima minciună. Gândește-te cât de simplu ar fi fost să spună adevărul, să spună ce i-a lipsit și să plece la scărpinatul ouălelor cu altă mână decât a femeii de-acasă.

Și n-are nici suflet! Pe acesta l-a pierdut când a născocit a doua minciună, aia despre cât de bine s-a simțit cu băieții la bere, că nu-i mai văzuse demult. Odată scărpinat de alta, nu-mi pot imagina, femeie fiind, cum se duce el frumos acasă la „fraiera” care îl așteaptă în fața laptopului, îi mărturisește că i-a fost dor ca să pară că nu s-a întâmplat nimic și, ca bonus, îi mai spune și c-o iubește.

Minciuna nu aduce nimic bun.